My home, the Hell

Nu esti singura, spun.

-Hai să ieşim prin grădină. îi zic.

Aprob usor si ma dau jos dupa pervaz.

Ies din celulă strecurându-mă printre două bări.

Incep sa merg usor.

Ţopăi până lângă el, zâmbiitoare.

Imi bag mainile in buzunare.

-De ce eşti mereu aşa de dur? îl întreb

Si cum vrei sa fiu? intreb.

-Zâmbeşte! E ca şi cum ţi-ai omorâ inamicul cu zâmbetul pe buze.

Aici, cei ca mine, daca zambesc sunt slabi, spun.

-Nu sunt slabă. zic, priviindu-l calmă

Sunteti doar cateva fete, la voi nu se aplica aceeasi regula, spun.

-Păcat că fetele alea -marea majoritate- sunt duse.

Dau din umeri, iesidn din inchisoare.

Îl urmez, aranjându-mi panglica de la gât.

Imi ciufulesc parul.

Mă întind, nepăsându-mi că mi se ridică rochia prea mult

Ma trantesc pe iarba, sub un copac.

Mă aşez lângă el.

Casc usor, inchizandu'mi ochii.

Îl privesc, chicotind.

Ii redeschid, privind cerul.

-M-ai plictisit, Poison

Nu esti singura, spun.