My pain...

Am aunecat incet în jos pe peretele rece, scâncind la contactul cu podeaua. Mi-am atins rănile, aproape ţipând.

Am intrat in baie.
Sunshine, spun deschizand fiecare usa in parte a dusurilor.

Îmi întorc privirea spre el, zâmbiind.

Ce ai patit? intreb lasandu'ma pe vine, langa ea.

-Nimic... prea mult. zic, uşor calmă.

Zi, spun privind'o.

-M-am culcat cu unu. zic. Nu era tocmai adevarat, nu se intamplase acum.

O privesc uimit.

Mă credea? Nu puteam să cred. Strâng tricoul în mână.

Sti, de ce am impresia ca minti? intreb. A, da, pentru ca asa este, spun mai apoi pe un ton rece privind'o.

-Defapt mi-am luat niste bataie. Se pare ca ai admiratoare prin toata inchisoarea.

Care dintre ele? intreb.

-Toate. Oricum nu sunt foarte multe. Dar m-au prins in celula, unde nu pot sa lupt deloc.

Mortii lor, injur printre dinti.

-Calmează-te. O să facă mai rău dacă le întărâţi. îi zic, prinzându-l de mână.

Hai nu zau, spun.

-Le ştiu, iubire. Mai mult ca voi.

Asta inseamna ca nu ma sti pe mine, spun.

-Te cunosc doar de o săptămână. Şi în primele zile m-aţi bătut. Deci cum să te cunosc?

Pai vezi? intreb.

Încerc să mă ridic, dar pic din nou. Îmi muşc buzele, aproape ţipând.

Ia'o incet, spun.

-Asta nu-i nimic. zic, încercând să par bine.

Nu ma contrazice, spun.

-Altfel? îl întreb, jucăuşă.